Călin Jorza / fotografie: Căluşarul (2)

După ce anul trecut am făcut la Orăştioara de Sus un fotoreportaj legat de jocul si obiceiul căluşarilor m-am gândit să transform acest fotoreportaj într-un foto proiect de câţiva ani. Astfel că în primii ani voi fotografia căluşarii din satele centre de comună din jurul Orăştiei după care voi fotografia căluşarii din restul satelor care aparţin de aceste comune.

Pentru spectatori, obiceiul şi dansul căluşarilor este o frumoasă manifestare populară şi folclorică, un mare spectacol, un deosebit joc. Insă dincolo de toate acestea acest obicei are înţelesuri profunde asupra relaţiilor omului cu lumea înconjurătoare, cu natura, asupra mersului normal al vieţii sociale, cotidiene şi asupra soluţiilor. Fotografiind şi urmărind pe plan zonal acest complex obicei sper să găsesc şi să ofer explicaţii asupra tuturor aspectelor sale (origine, evoluţie, funcţii, semnificaţii etc.).

Anul acesta (2013) am planificat sa fotografiez căluşarii dintr-o comună aflată la 7km de Orăştie, totul era pregătit până când exact în data de 24 decembrie (ultima zi) mi se spune la telefon ca nu mă mai pot duce în această comună pentru că vătaful (parcă) tocmise un fotograf cu remunearaţie pentru acest obicei. Eu fac din pasiune acest foto proiect şi nu aştept nici o remuneraţie pentru asta (mai ales din partea căluşarilor)… în fine trecând peste toate nu ştiam încotro să mă duc tocmai în ultima zi. Am reuşit până la urmă să vorbesc prin telefon cu vătaful Ilie din satul Romos (14km de Orăştie), a înţeles ceea ce vreau sa fac şi am primit acceptul.

Dansul şi obiceiul căluşarilor din Romos are o tradiţie îndelungată, timp în care formaţiile au cunoscut celebritatea. În anul 1599, 112 căluşari între care şi căluşarii din Romos, au participat la intrarea triumfala a lui Mihai Viteazul în Alba Iulia. Iar după descrierea antropologului Romulus Vuia în revista daco-română din Cluj-Napoca într-un studiu de sinteză, la un congres de antropologie şi etnografie ţinut la Londra în 1935 a dus cu el grupul de căluşari de la Romos din Transilvania pentru a demonstra pe viu despre originea şi istoricul căluşarilor care au uimit Londra. Anul acesta în 17 decembrie 2013, în ziua de prăznuire a Sfântului Proroc Daniel, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi-a sărbătorit onomastica iar grupul de Căluşari din comuna Romos au ţinut să îl ureze pe Patriarhul României şi i-au oferit un ştergar de perete, o faţă de masă din secolul XIX, cusute în stil tradiţional, precum şi cozonac şi o sticlă de ţuică cu imaginea căluşarilor şi a unui vătaf, erou în cel de-al doilea război mondial.

Timp de sute de ani, căluşarii din Romos nu au lipsit de la nici un eveniment cultural major care s-a petrecut în special în partea Transilvaniei.

În satul Romos obiceiul căluşarilor are loc în timpul sărbătorilor de iarna. Începe în ajunul Crăciunului şi ţine până în 2 ianuarie. Formaţia de căluşari cuprinde numai feciori, aleşi în număr impar. Pregătirile pentru acest eveniment încep din timpul postului de Crăciun, când căluşarii îşi aleg o gazdă. Gazda trebuie să-i primească pe căluşari în gospodăria lui pe toată perioada desfăşurării obiceiului.

Formaţia de căluşari are o structura bine pusă la punct. Şeful formaţiei, “vătaful”, se distinge prin autoritatea faţă de ceilalţi căluşari. El trebuie sa fie un bun orator şi să fie spontan. Vătaful este urmat de vătaf 2 şi vătaf 3 care trebuie să-l înlocuiască dacă este cazul. Ceilalţi membri ai formatiei sunt dansatori care execută mişcările vătafului. Pe langă căluşarii dansatori mai sunt şi doi “jupâni”, tineri aspiranti, care se iniţiază în dansul căluşarului. Jupânii umblă mascaţi şi îmbrăcaţi în mod bizar. Ei au sarcina să strângă mâncare şi băutură pentru căluşari mergând pe la casele oamenilor. Jupanii dau alimentele in grija celor doi “cepari” alţi membri ai formaţiei care servesc căluşarii şi care păstrează cheile de la camera de depozitare. Jupânii au maturoaie cu care lovesc pe oricine încearcă să se apropie de căluşari. Alături de formaţia de căluşari este şi “Ţurca”. Ţurcaşul este un tânăr voinic care poartă “Ţurca”, o reprezentare frumos împodobită a unei capre. “Ţurca” are panglici multicolore, iar in coarne atarna ciucuri multicolori, clopoţei şi blăniţă de iepure. De asemenea alături de căluşari se află şi gazda care serveşte cu ţuică din ploscă pe cei care sunt colindaţi.

Căluşarii sunt îmbrăcaţi în cămaşă ţărănească, cioareci (pantaloni albi din lână), pieptar, peste pieptar tricolorul aşezat pe partea de joc a fiecărui căluşar, şerpar (cureaua), căciulă cu pană de fazan, plimbură, ciucur şi Asparagus, de la genunchi în jos sunt aranjate zdrâncanele, făcute din lână, care atârnă până la glezne, precum şi clopoţei sau zurgălăi fixaţi în partea de sus a zdrâncanelor.

În ceea ce priveşte jocul, la Romos sunt următoarele ponturi: Chipărata, Căstăiana, Săritura peste bâtă, Două hopuri, Raţa , Târnava mică şi Târnava mare, Foarfeca scurtă şi Foarfeca lungă, Păpucul, A vinarsului, Balu mărăcinii şi Romana.

Colindele specifice căluşarilor sunt: Răsai soare, De rugat se roagă (sau colinda gazdei) ce se cântă la gazdă în casă de două ori, colinda Junelui şi Mere Lina la fântână.

În seara de ajun căluşarii colindă preotul din sat, pe noapte înainte de răsărit în dimineaţa Crăciunului căluşarii merg la biserica ortodoxă după care merg la gazdă acasă unde pe două voci alături de bărbaţii din sat colindă “Răsai Soare” (asta în timp ce soarele chiar răsare). Se intră apoi la gazdă în casă unde se colindă Colinda gazdei, se serveşte cozonac proaspăt, vin şi ţuică fiartă., se colindă din nou Colinda gazdei şi se iasă afară pe stradă unde căluşarii vor dansa majoritatea ponturilor unul după altul. A doua zi de Craciun căluşarii se întâlnesc la gazdă acasă, merg la biserica catolică din sat, după care servesc masa la vătaf acasă şi încep la colindat toate casele unde sunt primiţi. Periplul pe la casele oamenilor se încheie în 2 ianuarie odată când în mijlocul satului oamenii asistă la împuşcarea ţurcii, după care merg cu toţii la "gazda căluşarilor" unde se încinge o petrecere. Se ia pauză de la colindat şi jucat doar în ultima zi din an (31 decembrie), când se practică Cultul Ursului [cultul ce era prezent si la geto-daci, care il considerau un animal sacru. Chiar numele Zalmoxis, confirma faptul ca ursul era un animal totemic al dacilor (zalmo=piele si olxis=urs)]. În această ultimă zi din an doar Vătaful şi Vătaful 2 rămân îmbrăcaţi în căluşari, Vătaful 3 este îmbrăcat cu toate zdrâncanele, restul de căluşari dansatori se îmbracă în Jupâni şi un tânăr voinic reprezintă Ursul. Ursul este legat cu lanţ şi nu scapă nimeni de pe uliţele satului fără să plătească o anumită sumă de bani care sunt folosiţi seara pentru petrecerea dintre ani.

Eu m-am simţit foarte bine şi mă bucur că am fost alături de aceşti tineri extraordinar de minunaţi, le mulţumesc de accept, le doresc numai bine şi Un an nou fericit!
Foto: